În timp ce întreaga lume descoperea Zoom-ul și munca de acasă, la Colegiul Tehnic „Gheorghe Asachi” timpul s-a oprit în epoca scribilor. Conducerea instituției a reușit „performanța” de a inventa un nou sport național: plimbatul cetățeanului prin arhivă în plină pandemie, doar-doar s-o plictisi și va uita de neregulile doamnei inspector Daniela Bădescu.

De Redacția Drepturi Legitime

Dacă s-ar acorda premii pentru „Cea mai creativă metodă de a ascunde mizeria sub preș”, conducerea de la Colegiul „Gheorghe Asachi” ar lua aurul, argintul și bronzul. Într-un răspuns oficial care ar face și un curier de pe vremuri să roșească, directorul instituției ne explică, cu o seriozitate de neclintit, că a scana câteva documente este o misiune mai grea decât cucerirea spațiului.

Scanerul – Inamicul numărul 1 al transparenței

Să ne imaginăm scena: un cetățean cere informații despre contracte și fișe de post. La „Asachi”, panica e maximă! În loc să apese butonul „Scan” și apoi „Send”, conducerea a decis că e mult mai „sigur” și „transparent” să invite omul la sediu.

Nu a contat că eram în plină pandemie, că virusul pândea la orice colț și că autoritățile urlau „Stați în casă!”. La Asachi, sănătatea publică e zero pe lângă „efortul disproporționat” de a pune o foaie pe un scaner. Probabil că aparatul de scanat al școlii funcționează cu cărbuni sau necesită sacrificii ritualice pentru a porni, altfel nu ne explicăm de ce a fost mai simplu să riște viața unui om decât să folosească tehnologia secolului XXI.

„Golănia” cu „Volumul mare”

Argumentul „volumului mare de documente” este cireașa de pe tortul incompetenței (sau al relei-credințe). În timp ce instituția plângea pe umărul legii 544/2001, susținând că are prea mult de muncă, cetățeanul „victimizat” le-a dat marea lecție: a obținut singur actele și le-a trântit pe masa redacției noastre. Așadar, ceea ce pentru marii manageri de la Asachi era un munte de hârțogărie imposibil de digitalizat, pentru un simplu cetățean a fost o sarcină de rutină. Se pare că la acest colegiu, „volumul mare” se măsoară în funcție de cât de tare îi deranjează adevărul despre Daniela Bădescu.

Dreptul la replică sau „Gura mută”?

Răspunsul lor la acuzațiile de mușamalizare a „sutelor de ilegalități” este de un cinism rar: „Nu am fost informați oficial”. Adică, dacă nu le bate cineva cu cătușele în poartă, la Asachi totul e roz, conform legii și regulamentelor interne. Prezumția de nevinovăție a devenit, în mâinile lor, o pătură groasă cu care învelesc orice urmă de corupție.

Concluzie: Domnule Director, data viitoare când mai vreți să luați la mișto un cetățean, asigurați-vă că nu trăim în era internetului. Să inviți un om să răsfoiască dosare în pandemie, susținând că e „greu” să dai un mail, nu e doar o minciună – este o sfidare care miroase a frică. Frica de faptul că, odată scanate, acele documente vor vorbi prea tare.

Sursă și fundament legal: Potrivit Art. 13 din Legea 544/2001, informațiile de interes public nu pot fi refuzate dacă privesc activități ilegale ale unei instituții. De asemenea, OUG 38/2020 a dărâmat definitiv scuza „nu avem cum să trimitem pe mail”.

• Link extern: Legea 544/2001 – varianta actualizată
• Sursă documentară: Adresa nr. 3229/19.12.2025 emisă de Colegiul „Gheorghe Asachi”.