București, 23 ianuarie 2026 – Publicația DREPTURI LEGITIME

Ce faci atunci când, după o viață de muncă dedicată catedrei, te trezești peste noapte deposedat de tot ce ai agonisit? Acesta este coșmarul trăit de doamna C.M.I., victimă a unei fraude bancare orchestrate prin furt de identitate și a unui sistem instituțional care a ales să protejeze infractorul și banca, nu cetățeanul.

1. Frauda: Un contract „fantomă” la BT Direct

Totul a început pe 4 aprilie 2025, când victima s-a trezit cu toate conturile blocate, casele și mașinile sub sechestru. Un contract de împrumut la BT Direct IFN SA, încheiat prin falsificarea semnăturii, a fost scânteia care a declanșat dezastrul. Deși victima deținea un specimen de semnătură înregistrat la banca-mamă (Banca Transilvania), instituția a validat un contract semnat grosolan de altcineva.

2. Radiografia eșecului: 10 instituții care au întors spatele

Documentele analizate de Drepturi Legitime arată un traseu al umilinței prin care C.M.I. a trecut în încercarea de a-și găsi dreptatea:

• ANPC (Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor): A trimis doar punctul de vedere al băncii, fără nicio verificare proprie. Ulterior, a clasat cazul pe motiv că există un dosar penal, lăsând consumatorul sub executare.
• BNR (Banca Națională a României): A invocat „secretul profesional” și confidențialitatea relației cu IFN-urile, refuzând să verifice dacă s-au încălcat normele de due diligence.
• ANSPDCP (Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal): Deși i s-au adus dovezi clare că datele victimei au fost folosite ilegal, a transmis că „așteaptă soluționarea în instanță”, ignorând rolul său de sancționare a operatorilor neglijenți.
• ASF (Autoritatea de Supraveghere Financiară): S-a declarat incompetentă pe acest segment (IFN), redirecționând petiția tot către ANPC.
• Ministerul Finanțelor Publice: Printr-un răspuns sec, a sugerat victimei să se adreseze către ASF și ANPC, alimentând cercul vicios.
• Guvernul României / Secretariatul General: A luat act de sesizare doar pentru a o redirecționa automat către instituțiile care deja eșuaseră în soluționarea ei.
• Primul Ministru: Sesizat pentru inacțiunea autorităților, a trimis petiția către IGP (Inspectoratul General al Poliției Române). Deși Poliția a identificat rapid un inculpat, acest lucru nu a oprit executarea silită.
• Curtea Constituțională a României: A răspuns oficial că „nu răspunde” unor astfel de petiții, deși acestea vizau drepturi fundamentale precum accesul la justiție și dreptul la proprietate.
• MAI (Ministerul Afacerilor Interne): A funcționat doar ca o cutie poștală, redirecționând documentele către Poliția Capitalei.
• Instanța de Judecată: Singurul loc unde victima mai poate spera la o decizie definitivă, însă procesele pot dura ani, timp în care viața victimei este „înghețată” financiar.

3. Complicii tăcuți: Intermediarii

Documentele indică implicarea firmei APT Finance Broker SRL, prin intermediul căreia a fost procesat creditul fraudulos la punctul de lucru Carrefour România. Banca susține că nu a găsit „indicii de fraudă” la momentul semnării, deși notificările au fost trimise ulterior la o adresă falsă, neconcordanță pe care nimeni din sistem nu a vrut să o verifice.

Concluzie

Statul Român funcționează ca un zid de protecție pentru instituțiile financiare. În cazul doamnei C.M.I., victima este executată silit înainte de a fi ascultată, în timp ce instituțiile se spală pe mâini invocând „competențe” și „proceduri”.

DREPTURI LEGITIME va monitoriza acest caz până la restabilirea totală a drepturilor victimei.